alabastru
o linie verde domoală
surâsul clarobscur al lucidităţii
amintiri dezinfectate
aproape plutesc
la sfârşitul zilei aş vrea să fi venit Dumnezeu să-mi spună
uite asta-i parola pentru nivelul următor
poţi trece
acum
alabaster
a mild green contour
the chiaroscuro smile of lucidity
disinfected memories
almost flying
at the end of the day I would have liked God to come and say
look, this is the password for the next level
you can access it
now
amo, ergo sum
scriu despre dragoste și moarte cu-aceeași peniță-nmuiată în sângele zilei trecute
pe străzi gonesc câteva cadavre frumoase scăldate-n ambrozie și iod
croșetez fulare lungi din pene atât de mult material din prea multe aripi pierdute
scriu despre dragoste și moarte
cu-aceeași peniță
aceeași culoare
același sânge decolorat
scriu despre dragoste
sfârșitul lumii începe mereu într-o marți
amo, ergo sum
I write of love and death with the same pen dipped in the blood of yesterday
beautiful corpses bathed in ambrosia and iodine haunt through the streets
I’m knitting long feather scarves so much material from too many lost wings
I write about love and death with
the same pen
same color
same faded blood
I write about love
the end of the world always starts on a Tuesday